azi nu ma recunossc.! deja cred ca am inceput sa lupt pentru ceea ce vreau, cred ca stiu cu ce vreau sa merg mai departe si sa-mi fac ordine unde trebuie. Am inteles de mult ca trebuie sa lupt, dar miera frica de ce va urma, azi am trecut peste, fara sa ma gandesc ce voi pati. Creed ca pentru prima oara in viata am stiut sa zic "stop! pana aici" si sa iau atitudine in ceea ce ma priveste.
Mi-am uitat bunu simt si am pornit numai cu scopu care ma orbit. Pentru ca mereu imi place sa ma bucur de succese ,asta de ce nar putea fi unu? "Gandeste ca va fi bine, si chiar asa va fi" numai asta mi-a rasunat in cap dupa care am actionat. De ce sa pierdem multe lucruri cand pur si simplu putem sa le avem cu putin efort. Numai ca partea mai putin buna e ca mi-am cladit succesu pe esecu altuia. e bine ce-am facut sau ar fi trebuit sa nu ma gandesc intai la mine? nu conteaza. acum tot ce trebuie sa fac e sa ma uit in oglinda si sa ma intreb cine sunt.
Ceea ce e cert e ca nu mai sunt tipa emotiva care se inrosea din orice si nu avea curaju sa zica nimic, acum sunt nenorocita care face pe altii sa roseasca si nu o intereseaza decat ce ii ei bine. Am pierdut o batalie, nu razboiu! sunt optimista si cred ca atata timp cat o sa lupt, o sa am ceea ce vreau!
No comments:
Post a Comment