Contur pierdut.

Mi-ai fost alaturi cand totul era gol langa mine, mi-ai simtit parfumul preferat, fiecare emotie care aparea si imi schimba starea, fiecare caldura a corpului meu si toata dorinta care ma ajuta sa nu uit pe cine iubesc.

Cand mana ta imi atingea parul care era in vant, imbratisarea ta care ma facea sa uit de timp, zambetul in care ma pierdeam cu totul si ochii care imi jurau iubire venica, atunci mi se indeplinea cel mai frumos vis.

Stropii de ploaie cadeau si se scurgeau pe fata mea unde zacea cel mai frumos sarut deabia dat si ajungeau pe buzele pufoase pe care le adorai.

Vantul care imi atingea fiecare particica din corp, si pe care erai gelos si ma acopereai cu cea mai dulce imbratisare si ma sufocai de dragoste.Zi sau noapte, minut sau secunda,eu sau tu, nu mai conta. Juramantul pe care mi-l ofereai se punea la baza unui viitor mult prea zgomotos ca sal aud.

Luna te auzea si ma facea sa ma simt zeita peste dragostea noastra si facaduind legea clara a iubirii ne ajuta sa conturam clipele frumoase de credinta.

Dar cred ca am povestit prea mult si am uitat sa zic ca nici nu ai existat sau daca da, a ramas doar o amintire.