Stateam si ma uitam la un pahar plin cu apa si ma miram cat de aseazata si calma e,cum poate fi asa de simpla, transparenta cum pur si simplu zici ca nu ar fi existat . mi-era si mila sa o ating pentru ca parca i-as fi distrus linistea .eu cu gandurile mele, ea cu ale ei..
Se pare ca totu nu e roz, defapt nici gri nu poate fi ci mai degraba un negru intens..daca ar fi venit cineva la mine sa ma avertizeze de ceea ce va urma, nu l-as fi crezut, as fi bufnit intr-un ras isteric si i-as fi zis adio.. numai ca nu a venit nimeni sa-mi sopteasca asta si a trebuit eu singura sa ajung aici..aici unde deja nu mai e locu meu, unde mi-am dat seama ca inima mea e goala si parca nu mai poate fi umpluat vreodata..
Degeaba mi-ar fi mie dor de ce-a fost ,degeaba m-as inneca intr-un ocean de amintiri, pentru ca tot ce ar rezulta ar fi grabirea distrugerii mele totalee..ea a inceput deja si nu se stie cand se va termina..
Stiu ca e frumos cand sunt chinuita secunda cu secunda, cand incep sa ma evapor din ochii lor .. ma doaree, ma sageata din ce in ce mai mult odata cu fiecare clipa ce trece , ceva sangereaza si nici ca se va mai opri . cand s-a rupt ceva, am tipat cat am putut, dar nu m-a auzit nimeni si m-au lasat sa tip, dar pe dinauntru.
Am stiut ca ingerii exista, am vrut sa fiu la randul meu unu, dar acum nu mai poate exista un inger zdrobit si pus la pamant ,mi s-au taiat apripile si altele in loc nu vor ma creste..
Dupa toate astea ,stau si privesc apa din pahar.. borboroseste intens si parca ar vrea sa dea in clocot, asemanarea intre noi exista, ma resemnez si astept pana ce va fi evaporata pe un fundal de aplauze si rasete de satisfactie a alora.
No comments:
Post a Comment