Ice.

Cineva m-a luat deoparte, si-a cuprins mainile in juru capului meu, defapt ii venea sa ma dea cu capu de peretii si mi-a zis "esti prea fraiera ca pui tot la suflet". m-a privit si mi-a dat de intelees ca nu trebuie sa zica sau sa faca mai mult pentru ca sa stiu despre ce vorbeste. defapt imi facea o mare favoare daca ma izbea bine de tot ce apuca si imi desena cu creionu cum sa reusesc.
cand sunt acolo jos,la fund, singura mea sansa e sa imi amintesc din cand in cand ca traiesc, sa continui sa bag mana in pamantu ud si sa-l strang la piept pana imi zicee ce caut si de ce exist. sa ma intind pe spate, sa adulmec mirosu invingerii si sa beau din apa uitarii, sa ma spal pe fata cu apa de langa mine si sa imi imaginez ca fiecare picatura stinge focu din mine.
nu am nevoie de sfarsituri de basme, ci de unu in care sa ma includa si pe mine pe undeva. o franghie, o mana, un deget sa vina sa ma recunoasca si sa ma salveze. cam probabil trece pe langa dar am s-o strig sa vina inapoi si sa ma ia cu ea.
Sa aud marsu intrarii mele in lumea adevarata ,sa-mi strang la piept prietenii ,dar stiu, inca sunt murdarita de lamentabila situatie si simt ca pot praji un ou pe pielea mea. am facut un prim pas , doar am incredere ca pot sa scap si fac ceva in sensu asta.

pt Tine.