inocenta.. inocenta in care am trait aproape 7 ani sau chiar mai putin acum ma face sa ma gandesc la timpu care a trecut atat de repede si a lasat ceva in urma. Acum nu stiu daca aceasta urma e adanca sau superficiala, daca o simt sau nu, sau daca ma marcat atat de mult asa cum trebuia.
cand eram mica la o varsta ataaaat de frageda imi doream sa am toate jucariile din lume iar acum imi doresc sa nu le fi avut deloc. Zambetu care aparea imediat cum ma trezeam si statea acolo toata ziua, acum sta ascuns si apare doar cand trebuie. stralucirea din ochi care tremura in lumina si ii bucura pe ai mei parinti nu ma face acum decat sa o doresc. Atunci nici nu ma gandeam la cum voi fi "cand voi creste mare" dar acum ajung sa cred ca era mai bine cand eram mica.
Maturizarea care a parut cat de cat si zi de zi m-a intarit si mi-a dat o putere. O putere cu care sa multumesc si cu care sa traiesc atat cat pot.. Cineva m-a invatat ce inseamna sa ierti .. ce inseamna sa fii om si mai ales sa ai demnitate.Nu stiu ce as fi facut fara acele cuvinte, fara acea imbratisare calda de noapte buna si fara acel zambet oferit. Sunt constienta ca am 16 ani.. 16 ani de viata, de crestere si mai ales de schimbari si mai sunt contienta ca vor urma mullti, muulti ani ca astia. Surplusul de vise pe care le-am conturat ani dupa ani vreau sa cred ca nu se vor sparge si nu-i voi pierde asa cum am pierdut multe lucruri..
Chiar daca amintirile imi sunt vii si nu se vor stinge cu un simplu vant, stiu ca totul va ramane scrum si uitaat. Copilul care eram , nu s-a pierdut, sta ascuns intr-un loc sigur si va ramane acolo pana la batranete si niciunul din noi nu-si va pierde copilul din el chiar daca apare cresterea si maturizarea. ceea ce gresim este ca nu vrem sal aratam si sa devenim din nou inocenti, puri si neschimbatori.
No comments:
Post a Comment