Mi-ai dat o palma, am primit-o,n-am zis nimic, cu acelasi drag cu care am crezut in tine acum mangai obrazul rosu. Ar fi trebuit sa intorc si celalalt obraz? Ar fi trebuit sa ma simt de 2 ori umilita?Nimic nu se compara cu durerea unui nou gand care prinde radacini si de care tie frica. un gand in fata caruia te inchini. Mana cu care ai avut curaju de a o ridica asupra mea, inima in care ai impletit clipe frumoase, ti-au fost martore? ochii mei inlacrimati, sufletu care sa spart cand tu insuti ai aruncat cu el si nu tia pasat, mainile pline de apa fericirii care s-a scurs printre degete de ce nu teau facut sa vezi altfel, ci au facut contrariul? De ce nu pot sa ma spal pe fata si sa treaca durerea? cred ca ceea ce am facut pentru tine si ceea ce am vrut sa cred ca e adevarat, nu m-au lasat si am ajuns un simplu sclav al durerii cauzate de tine. Durere care lasa o urma in tot corpu si mai ales in inima de foc care ardea doar pentru un motiv. Gheata, gheata de care m-am lovit tot timpul, corpul de piatra la care visam mereu si inima de sticla careia m-am destainuit mereu,mau trimis in paradisul irealului.

Acum de ce inca mangai obrazu si mie dor de inca o zi la fel? nu mie clar inca cine mia dat acea palma, sau stiu, dar nu vreau sa cred ca asa e. ascundeam coltii unei noi scantei si ascultam cantecul dirijat doar de tine, pacat, eram o proasta!