In cearceafuri albe cu ochii abia deschisi intr-o camera in care lumina abia apare, cu o teama oarecare cand totul se uita pentru un moment, cand numai privirea aceea conteaza si fericirea e porotagonista.Cand orele par secunde, viata pare un an , tristetea devine fericire !
Totul era asa cum nu gandea, deja era ceva ce nu-si putea imagina, inima ii batea tot mai tare , primele buline de transiparatie apareau, ochii i se umezeau, degetele se apropriau..
..Oare chiar primise un trandafir, dar el unde era ?
Cand a deschis ochii umezi, si-a departat degetele si soarele a patruns in camera pe cearceafurile albe si-a dat seama ca doar visa, trandafirul nu era decat batista cu care isi impartasise lacrimile noaptea trecuta !..
ps: cine n-ar vrea sa primeasca un trandafir in momentu ala?
No comments:
Post a Comment